3.3.1 Violența împotriva femeilor
Violența fizică împotriva femeilor
Potrivit unui studiu al UE din 2013, aproximativ 13 milioane de femei au suferit violență fizică în UE în cele douăsprezece luni, anterioare sondajului. Este vorba despre 7% dintre femeile cu vârste cuprinse între 18 și 74 de ani (vezi FRA, 2014). Violența fizică este definită ca un atac la integritatea fizică a unei persoane. Acestea includ, de exemplu, tragerea de păr, bătaia sau lovitura, sufocarea și atacarea/atacurile cu cuțite, arme sau alte obiecte (cf. bff, 2019). Într-un studiu la nivel național , în România, 30% dintre femeile chestionate au raportat experiențe de violență fizică sau sexuală la un moment dat după vârsta de 15 ani; 24% au suferit violența din partea partenerului și 14% din partea unei alte persoane decât partenerul (https://insp.gov.ro) Într-un sondaj realizat de Comisia Europeană, violența domestică împotriva femeilor a fost consemnată, ca fiind răspândită în țara lor de către 74% dintre cei chestionați Pe de altă parte, violența domestică împotriva bărbaților a fost considerată răspândită de doar 29% (a se vedea Comisia Europeană, 2016).
Violența domestică/în familie se produce atunci când aceasta se realizează într-o comunitate casnică/domestică, cum ar fi căsătoria. Violența este adesea o interacțiune complexă a actelor de violență sexuală, fizică și psihologică. Comportamentul violent este folosit pentru exercitarea puterii și controlului, de exemplu amenințări și umilințe, izolarea socială până la bătăi și aplicarea cu forța/forțarea actelor sexuale (cf. bff, 2019) .
Aproape toți chestionații/respondenții (96%) ai unui sondaj UE au indicat că violența împotriva femeilor nu este acceptabilă, doar 2% ar descrie-o ca fiind acceptabilă, în anumite circumstanțe. O mare parte a respondenților (86%) au considerat că violența în familie este inacceptabilă și ar trebui să fie mereu pedepsită de lege, în timp ce 12% au considerat că nu ar trebui să fie întotdeauna pedepsită de lege. Respondenții din Letonia, Olanda și Slovacia erau de această părere. În nici o țară mai mult de un procent dintre respondenți nu cred că violența în familie împotriva femeilor era acceptabilă în toate circumstanțele. Cu toate acestea, Polonia și Slovacia au fost singurele țări în care cel puțin unul din douăzeci de respondenți au calificat violența în familie ca fiind acceptabilă în anumite circumstanțe (a se vedea Comisia Europeană, 2016). Violența domestică împotriva bărbaților a fost evaluată în mod similar de respondenți, de asemenea, majoritatea consideră că aceasta este inacceptabilă și întotdeauna trebuie pedepsită de lege. În Austria, Polonia și România, 6% dintre respondenți au indicat că violența domestică/în familie împotriva bărbaților este acceptabilă, în anumite circumstanțe.
Violența sexuală împotriva femeilor
Se estimează că 3,7 milioane de femei au suferit violență sexuală, inclusiv viol, agresiune sexuală, hărțuire sexuală și abuz sexual, în UE. Una din cinci femei a fost violată de la vârsta de 15 ani. În cadrul studiului, 5% dintre participante au declarat că au fost obligate să întrețină relații sexuale și 6% au fost de acord cu activități sexuale, deoarece se temeau de ce s-ar putea întâmpla dacă refuzau (a se vedea FRA, 2014).
Un sondaj realizat de Comisia Europeană în 2016 arată că aproximativ una din cinci chestionate consideră că cei afectați sunt responsabili pentru faptele lor, inventează reproșuri, exagerează sau chiar provoacă violență. Respondenții din țările Europei de Est au susținut mai mult această opinie. Relațiile sexuale fără consimțământ pot fi justificate pentru un sfert din cei chestionați dacă, de exemplu, persoana în cauză este beată sau sub influența drogurilor. 10% dintre chestionaţi au fost de părere că îmbrăcămintea sexy, libertină sau faptul că nu s-a opus rezistenţă, ar fi o justificare a actului sexual fără consimțământ (a se vedea Comisia Europeană, 2016).
Aceste atitudini sunt extrem de periculoase, deoarece nu contează dacă victima a consumat alcool, a luat droguri sau a purtat haine frivole: fără consimțământul unei persoane, există starea de fapt de viol. În plus, nu există nicio provocare de violență sexuală, nici prin comportament, nici prin îmbrăcăminte. Nimeni nu a provocat să fie violat. Majoritatea violatorilor*violatoarelor nu se ghidează după exterior, ci vulnerabilitatea estimată a unei persoane. Un violator*o violatoare își alege persoana despre care crede că poate fi abuzată. Lipsa reacțiilor de apărare nu este, de asemenea, o scuză pentru actul sexual fără consimțământ. Într-o situație atât de înspăimântătoare nu există o reacție corectă sau greșită, de multe ori cei afectați sunt atât de îngroziți încât literalmente „îngheață de spaimă”. Este vorba despre o reacție involuntară și naturală a corpului, în care capacitatea de a se apăra sau de a spune nu, este imposibilă. Unii nu se apără pentru a menține violența comisă asupra lor la minimum (vezi Violența sexuală, 2019).
Prevalența generală în cadrul Uniunii Europene arată că fiecare a treia femeie a suferit violență fizică și / sau sexuală de la vârsta de 15 ani. Mai mult de jumătate dintre femeile care au fost afectate de violență sexuală din partea partenerilor*partenerelor au raportat mai multe incidente. Aproximativ o treime dintre cei afectați de violență în parteneriat și un sfert dintre cei afectați de violență de către alte persoane au luat legătura cu poliția după cel mai grav incident. Diferența dintre aceste numere poate fi identificată în actele de violență repetate în cadrul parteneriatului din care cei afectați vor să scape. Violența altor persoane este foarte probabil să se apară ca un caz singular cu un risc scăzut de recurență. Aproximativ un sfert nu a contactat poliția sau nicio altă instituție din cauza rușinii sau jenelor. Mare parte a celor afectați ar fi dorit ca cineva să le vorbească și să-i sprijine după incidente, apoi să beneficieze de protecție și alt ajutor practic (vezi FRA, 2014).
Hărțuirea sexuală a femeilor
Fiecare persoană are propria idee despre ce este hărțuirea sexuală. Diferențele pot fi găsite în sensul subiectiv al cărui comportament este atribuit. Valorile și normele culturale și sociale dominante, precum și atitudinile față de rolurile de gen și ideea de comportament adecvat de gen au o influență (vezi FRA, 2014). Hărțuirea sexuală include, de exemplu, fluieratul, comentarii cu privire la aspect sau figură, glume obscene sau atingeri „accidentale”, precum și pipăieli (cf. bff, 2019). Se estimează că între 83 și 102 milioane de femei din UE au suferit hărțuire sexuală de la vârsta de 15 ani. O mare parte a femeilor au declarat că au fost hărțuite de făptași necunoscuți anterior, urmați de oameni cunoscuți și persoane din mediul profesional/de muncă (vezi FRA, 2014).
Violența psihologică împotriva femeilor
Potrivit unui sondaj UE, 43% dintre cei chestionați au experimentat violență psihologică într-un parteneriat. Aceasta include umilințele, interdicția de a părăsi locuința respectiv închiderea în casă, amenințările cu violența împotriva persoanei în cauză sau a unei alte persoane importante. În plus față de violența psihologică, un număr mare de femei au suferit și violență fizică și/sau sexuală. O legătură între consumul de alcool al partenerului*partenerei și utilizarea violenței psihologice s-a putut stabili: Cu cât se consumă mai mult alcool, cu atât mai des se produce violența psihologică (vezi Comisia Europeană, 2016).
Pe lângă formele de violență fizică, sexuală și psihologică prezentate, există și alte forme de violență împotriva femeilor. 18% dintre femeile din UE s-au confruntat cu impasuri de la vârsta de 15 ani (vezi FRA, 2014). Este vorba despre aproximativ 9 milioane de femei din Uniunea Europeană. Stalking-ul este definit ca persecuție și hărțuire deliberată, continuă și persistentă a unei persoane pe o perioadă/un interval lungă de timp. Tot aici, femeile sunt afectate mai des, majoritatea făptașilor sunt foști parteneri/foste partenere care pot proveni din toate clasele sociale și de toate vârstele. Acțiunile de Stalking pot include apeluri repetate la orice oră din zi sau din noapte sau mesaje pe robotul telefonic. Urmărirea persoanei pe rutele zilnice și prezența frecventă în fața apartamentului sau a locului de muncă sunt, de asemenea, considerate Stalking . Cadourile nedorite sau trimiterea în masă a scrisorilor, e-mailurilor sau SMS-urilor intră și ele în această categorie (vezi bff, 2019). O altă distincție este făcută în Cyberstalking, care include contactul permanent pe rețelele de socializare sau publicarea informațiilor personale despre o persoană împotriva voinței sale (cf. bff, 2019). Cyberstalking afectează în mare parte femeile tinere, 4% din totalul femeilor între 18 și 29 de ani au experimentat Cyberstalking - adică aproximativ 15 milioane în UE. Fiecare a cincea femeie s-a confruntat cu urmăriri (Cyberstalking) pe o perioadă de cel puțin doi ani; trei sferturi din cazurile de urmărire nu au fost niciodată raportate la poliție (vezi FRA, 2014).
Consecințele violenței împotriva femeilor
Violența împotriva femeilor este o încălcare a drepturilor omului și a demnității umane, precum și o problemă socială și de sănătate majoră (vezi OMS, 2013). Consecințele directe, cum ar fi transmiterea HIV sau a altor boli cu transmitere sexuală, leziuni sau deces în cazul atacurilor, nu sunt rare. Problemele de sănătate și psihologice, cum ar fi depresia sau sinuciderile, abuzul de alcool și auto-avortul, adică o întrerupere de sarcină sau un avort fără asistență medicală, care este realizat și provocat, sunt, de asemenea, consecințe ale experiențelor violente. Tocmai pe plan psihologic, oamenii suferă de stres, anxietate și izolare din cauza stresului traumatic experimentat. Leziunile în timpul experienței de violență, cum ar fi bătăile sau loviturile cu piciorul, apar de asemenea mai frecvent. Leziunile la nivelul capului, gâtului și feței, în special, sunt adesea cauzate de făptași*făptaşe, urmate de oase rupte sau leziuni ale organelor genitale (cf. OMS, 2013).
Sinteză
35% dintre cei chestionați au experimentat violență înainte de vârsta de 15 ani. Aproximativ 21 de milioane de femei au suferit abuzuri sexuale sau un incident sexual printr-un la adult. În medie, 27% dintre femei au suferit violență fizică de la un adult și aproximativ 10% dintre femei au suferit violență psihologică din partea unui membru al familiei adult (vezi FRA, 2014). Din diferitele studii reiese faptul că violența împotriva femeilor este un fenomen larg răspândit. În Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sunt stabilite drepturile și obligațiile cetățenilor*cetățenelor UE și protecția acestor drepturi fundamentale. Programul Daphne promovează protecția copiilor, tinerilor și femeilor împotriva tuturor formelor de violență. În cadrul programului sunt urmărite diferite obiective și diferiți actori și organizații sunt conectate în rețea și sprijinite (a se vedea Comisia Europeană, 2019).
