2.2 Situația juridică în UE
Baza legală pentru o UE nediscriminatorie este dată. Convenția Europeană a Drepturilor Omului conține o interdicție a discriminării în Articolul 14:
Toate țările UE au ratificat acest acord și este obligatoriu.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene conține și acest articol anti-discriminare (capitolul 3, articolul 21). Carta nu face parte din Tratatul constituțional al UE, dar a fost declarat obligatoriu pentru toate statele, cu excepția Marii Britanii și Poloniei, când Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare în 2009.
Guvernele, parlamentele și instanțele judecătorești din fiecare stat sunt responsabile în principal de protejarea drepturilor prevăzute în Convenția privind drepturile omului.
În plus, multe țări au o așa-numită lege anti-discriminare sau legea tratamentului egal, astfel în România există
Constituţia României, articolul 16: Egalitate in drepturi
§ 1: Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
În multe țări ale UE, și minoritățile locale, cum ar fi Sinti * și romii (de exemplu, în Bulgaria și România) și croații*croatele din Burgerland (în Austria) sunt evidențiate în legile privind tratamentul egal.
Următoarele documente puse în aplicare de ONU nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, dar sunt utilizate ca orientări generale: Declarația generală a drepturilor omului din 1948 și Agenda 2030 cu cele 17 obiective ale acestora (Sustainable Development Goals, Obiective de dezvoltare durabilă, ODD pe scurt). Ambele documente formulează clar tratamentul egal al tuturor oamenilor și viața bună pentru toată lumea.
În contextul obiectivelor de dezvoltare durabilă, în special, în cele 17 obiective cu cele 169 de sub-obiective asociate se menționează un număr mare de puncte, pentru realizarea cărora este esențială o educație conștientă de diversitate. Printre altele acestea sunt:
Obiectiv 1.2: Până în 2030, reducerea cu cel puțin la jumătate a proporției de bărbați, femei și copii de toate vârstele care trăiesc în sărăcie în toate dimensiunile sale conform definiției naționale respective .
Obiectivul 2.1 Încetarea foamei până în 2030 și asigurarea faptului că toți oamenii, în special cei săraci și persoanele aflate în situații precare, inclusiv copiii mici, au acces la alimente sigure, hrănitoare și suficiente pe tot parcursul anului.
Obiectivul 3.8 Asistența medicală generală, inclusiv acoperirea împotriva riscurilor financiare, accesul la servicii medicale de bază de înaltă calitate și accesul la medicamente și vaccinuri esențiale sigure, eficiente, de înaltă calitate și la prețuri accesibile pentru toți.
Obiectivul 4.7 Până în 2030, să se asigure că toți elevii dobândesc cunoștințele și abilitățile necesare pentru promovarea dezvoltării durabile, inclusiv prin educația pentru dezvoltare durabilă și stiluri de viață, drepturile omului, egalitatea de gen, o cultură a păcii și a non-violenței, a cetățeniei globale și a aprecierii diversității culturale și contribuția culturii la dezvoltarea durabilă.
Obiectivul 5.1 Încetarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și fetelor din întreaga lume.
Obiectivul 8.5 Până în 2030, obținerea unui loc de muncă complet și productiv și a unei munci decente pentru toate femeile și bărbații, inclusiv pentru tineri și persoane cu dizabilități, precum și salariu egal pentru muncă de o valoare egală.
Obiectivul 10.2 Până în 2030, tuturor oamenilor, indiferent de vârstă, sex, dizabilitate, culoarea pielii, etnie, origine, religie sau statut economic sau de natură specială să li se permită autodetermine și să-și promoveze incluziunea socială, economică și poitică.
Obiectivul 16.b Promovarea și aplicarea legislației și politicilor nediscriminatorii în favoarea unei dezvoltări durabile.
(Sursa: Cancelaria Federală Austria, 2019)
ONU formează, de asemenea, cu documentele și măsurile sale centrale, un cadru avantajos/favorabil în care astfel de măsuri sunt bine încorporate. Dar: pentru a realiza o interdicție completă a discriminării, sunt necesare schimbări socio-politice. Aceleași drepturi și libertăți trebuie să fie garantate fiecărui individ (cf. Scherr 2016, p.10).
Pentru a depăși discriminările, consfințirea legală a interzicerii discriminării (în general, Legea privind tratamentul egal și alte legislații similare împotriva discriminării în țările UE), înființarea de birouri anti-discriminare și plângeri, campanii de informare și abilitare, precum și abordări ale educației conștiente de diversitate în învățământul școlar și extrașcolar sunt pași importanți (vezi Scherr 2016, p.10). Vrem acum să abordăm subiectul diversității culturale, etnice și religioase prin aria tematică a migrației.
