2.3.2 Rasismul
Rasismul este discriminarea față de oameni în funcție de culoarea pielii, originea asumată sau (de asemenea, atribuită) apartenența culturală, etnică sau religioasă. Oamenii sunt construiți ca grupuri presupuse omogene, devalorizate și excluse. Există diferite forme de rasism (a se vedea Media Service Integration 2019):
- Rasismul „clasic” sau biologic se bazează pe ideologia că există „rase umane” diferite și pe ideologia albă a supremației. Persoanele cu culoarea pielii albă și strămoșii europeni sunt considerate ca fiind superioare și toate persoanele care nu sunt albe sunt considerate inferioare (vezi Auma / bpb.de, 2017). După naționalismul german, rasismul biologic cu ideologiile sale rasiale a fost transformat din ce în ce mai mult în rasism cultural, deoarece cuvântul „rasă” nu mai este acceptabil pentru majoritatea populației după național-socialismul german.
- În prezent se vorbește tot mai mult despre rasism cultural când oamenii nu mai sunt declarați inferiori datorită presupuselor „rase” diferite, ci mai degrabă ca o „cultură”, „etnie” sau „religie” construită. Grupuri aparent omogene sunt de asemenea construite aici, de ex. „Musulmani”/musulmanele sau „Sinti* și Romi*”, și construiți ca fiind inferiori culturii dominante și „nu sunt integrabili”.
- Rasismul instituțional este prezent atunci când modalitățile de a gândi și acționa rasiste nu se bazează pe atitudinile personale ale oamenilor, ci sunt ancorate în cadrul social, de ex. în sistemul de educație, pe piața locurilor de muncă sau a locuințelor.
Adesea, doar actele de violență de extremă dreapta sau actele fizice de violență care sunt motivate rasial sunt descrise drept rasiste. Dar este vorba despre rasism dacă, de ex. o persoană de culoare sau o persoană cu un nume non-românesc nu este invitată la interviu, în ciuda calificării egale ca și candidații albi/candidatele albe comparabili sau cei cu nume românesc. Sau dacă oamenii negri sunt controlați de poliție fără un motiv explicit. În așa-numitele „racial profiling“ - „profilări rasiale”, oamenii sunt tratați ca suspecți numai pe baza caracteristicilor lor externe și presupunând că sunt fapte penale, care se încadrează în rasism structural. Rasismul cultural este prezent atunci când se presupune, în general, că o femeie cu văl este oprimată patriarhal acasă de către soț sau tată și că o femeie fără văl este considerată egală în drepturi și nu este afectată de sexism. Gândirea și comportamentul rasist pot fi astfel regăsite în mijlocul societății. Ideologiile rasiste directe și indirecte, atribuirile și marcajele/taxările străine sunt/fac parte din cultura dominanței albe, sunt reproduse constant în mass-media și sunt, de asemenea, reflectate în mod inconștient în modurile cotidiene gândire și de acțiune. Rasismele se găsesc în cântece pentru copii, cărți de bucate, glume și limbaj. De exemplu, mulți termeni asociați infracțiunii conțin cuvântul „negru”, de ex. „piața neagră”, „muncă la negru”, „a face blatul” sau așa-numitul joc pentru copii „Cine se teme de omul negru” (vezi IDA 2013).
Rasismele fac posibile actualele relații de putere inegale în cadrul UE, de care beneficiază populația stabilă națională albă care beneficiază de privilegii iar alții sunt discriminați. Rasismele sunt în primul rând legate de reprezentările sociale și acțiunile care sunt acceptate ca fiind date de la sine. Deci este „de la sine înțeles” că „noi” avem mai multe privilegii decât „ceilalți”. Fie nu observăm acest lucru, fie în mod spontan îl considerăm justificat și meritat. Excluderea „celorlalți” declanșează, de asemenea, un sentiment de apartenență la grupul dominant (vezi IDA 2013)
Populismul de dreapta
Multe exemple de populism sunt oferite de prototipul populismului politic de dreapta, Partidul Libertății din Austria (FPÖ). El a primit 26% din voturi la ultimele alegeri ale Consiliului Național din 2017 și a condus țara într-o coaliție cu Partidul Popular timp de aproape doi ani. FPÖ este cunoscut pentru afișele sale de campanie populiste și islamofobe, cum ar fi „Austria austriecilor” sau „Daham (dialect pentru acasă) în loc de islam - noi pentru voi” (vezi Pelinka / bpb.de, 2017).
FPÖ nu este singur în acest sens în toată Europa. Frontul Național în Franța, AfD în Germania, UKIP în Marea Britanie, PiS în Polonia, Fidesz în Ungaria, Liga Nordului în Italia - acestea sunt partidele populiste de dreapta care au fost implicate în ultimele alegeri parlamentare și europene naționale au apărut un număr tot mai mare de alegători. Conform analizelor, alegătorii/alegătoarele partidelor populiste de dreapta sunt predominant bărbați albi din clase defavorizate din punct de vedere educațional, cu venituri mici, dar clasa mijlocie inferioară, în unele cazuri și clasa de mijloc mai largă, precum și vechea elită marcat rasistă aparțin alegătorilor/alegătoarelor (vezi Decker & Lewandowsky / bpb.de, 2017). În primul rând sunt cei copleșiți de neoliberalizarea pieței muncii, de globalizare și digitalizare, precum și de pluralizarea societății și a proceselor sale de schimbare economică și socială (ibid.).
Partidele populiste de dreapta exploatează adesea frica și sentimentele de nesiguranță care au fost marcate de neoliberalism și discursul terorii începând cu 11 septembrie 2001. Politicile comune sunt adesea caracterizate de critica UE sau de eurocepticism, precum și de apeluri la retragere/ieșire, excludere și eforturi naționale solo (a se vedea Brexit). Partidele populiste de dreapta realizează în prezent alianțe largi ale diferitelor curente politice rasiste, extremiste de dreapta, naționaliste, populiste și conservatoare din societate.
Toate partidele populiste de dreapta construiesc un „noi” presupus omogen împotriva „celorlalți” în grade diferite. „Ceilalți” sunt vinovați de propria lor suferință, de obicei migranți/migrante, refugiați, musulmani/musulmane, oameni negri și oameni of Color/de culoare, Sinti* și Romi*, adesea, de asemenea, homosexuali, evrei/evreice și feministi/feministe și de stânga. În Europa de Est, imaginea inamicului pare oarecum mai largă, dar ostilitatea este uneori mai agresivă: Pe lângă Romi*, ura afectează mai ales evreii/evreicele, alte minorități etnice și homosexualii. În Europa Occidentală, musulmanii și, în general, oamenii care sunt marcați străin - ca „arabi” sunt adesea văzuți ca un inamic central, împotriva căruia - potrivit retoricii populiste de dreapta - Occidentul Creștin trebuie apărat (cf. Schellenberg / bpb.de, 2018). Nu se pune întrebarea despre ce este Occidentul creștin și prin ce sunt valori și similitudini se distinge. Nu se pune întrebarea și pentru că nu există un răspuns unitar în acest sens, iar statele naționale europene democratice sunt formal laice, adică independente de Dumnezeu și de Biserică.
Rasismul în UE
În Uniunea Europeană, dominată de populație albă, sunt afectați în special de rasism: populația de culoare neagră, oameni cărora li se atribuie islamul datorită apariției lor exterioare, evrei/evreicele și minoritățile culturale, precum Romi* și Sinti*.
Discriminări și violență față de populația de culoare
În 2018, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) a publicat raportul «Being Black in the EU» - „A fi negru în UE”, bazat pe un studiu care a anchetat 6.000 de persoane de culoare din toată Europa despre experiența lor privitoare la rasism. Concluzia raportului este că persoanele cu culoarea pielii închise se confruntă cu o varietate de discriminări în viața cotidienă. 30% dintre cei chestionați au declarat că au fost hărțuiți rasial în ultimii cinci ani, iar 5% au fost afectați de atacuri fizice.
Cele trei domenii principale ale discriminării rasiale sunt:
- piața muncii (la locul de muncă sau în căutarea unui loc de muncă)
- situația locativă
- „racial profiling“ la controalele poliției
Situația adolescenților negri de pe piața muncii este deosebit de precară: în unele țări din UE, până la 76% nu au fost in niciun raport de muncă, nici la formare. Spre comparație, această situație s-a aplicat la doar 8% din populația totală (FRA, 2018).
Situația de pe piața imobiliară este similară: 14% dintre cei chestionați au declarat că nu au putut găsi un apartament de închiriat. Doar 15% din oamenii de culoare dețin o locuință proprietate, comparativ cu 70% din populația totală a UE. Pe lângă asta, aproape jumătate dintre respondenți au declarat că locuiau în apartamente supraaglomerate. În Austria și Italia, persoanele negre sunt, în special susceptibile să fie afectate de discriminare pe piața imobiliară.
Profilarea rasială - „racial profiling“ este, de asemenea, parte a rasismului structural. Un sfert dintre cei chestionați au spus că au fost verificați de poliție în ultimii cinci ani. 41% dintre cei care au fost controlați au apreciat controalele drept „racial profiling“- „profilări rasiale” (vezi FRA 2018).
Islamofobia
Grupul de musulmani/musulmane înșiși/înseși este marcat/caracterizat de eterogenitate. Se estimează că aproximativ 20 de milioane de musulmani/musulmane trăiesc în UE, ceea ce reprezintă aproximativ patru la sută din totalul populației. Cei mai mulți/Majoritatea, în jur de 46%, locuiesc în Franța și Germania. Există, de asemenea, mulți musulmani seculari și care nu sunt practicanți. Cu toate acestea, ei abia sunt percepuți sau au puține voci în discursul național. Islamofobia sau rasismul anti-musulman este o formă de rasism care se referă la acte de violență și discriminări împotriva musulmanilor și a tuturor celor care sunt percepuți ca atare. Datorită caracteristicilor externe, cum ar fi purtarea unui văl sau bărbi lungi și închise la culoare, se presupune că sunt stereotipuri negative, violență, terorism, crimă, sexism etc. (vezi ENAR, 2019).
Musulmanii sunt al doilea grup religios ca mărime din UE. Discriminările structurale împotriva musulmanilor/musulmanelor sau a persoanelor marcate străin/extern ca turcești sau arabe are loc într-o mare varietate de domenii, în special în:
- căutarea locului de muncă și munca propriu-zisă/în sine
- căutarea locuinței
- în încercarea de a accesa servicii publice sau private
În 2016, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene a efectuat al doilea sondaj/anchetă privind minoritățile și discriminarea (EU-MIDIS II) și tratează opiniile și experiențele imigranților musulmani/imigrantelor musulmane din prima și a doua generație a UE-15 (a se vedea FRA, 2018, p.7). Rezultatele studiului pot fi sintetizate după cum urmează: Fiecare al treilea respondent musulman/a treia respondentă musulmană a fost discriminat/ă atunci când a căutat un loc de muncă, adică o treime din musulmani au suferit discriminări pe piața muncii. Unul/una din patru respondenți musulmani/musulmane a fost hărțuit/ă din cauza originii etnice sau a originii migrației. Jumătate dintre aceste persoane au fost molestate de șase ori mai mult în anul anterior sondajului. Fiecare al treilea/a treia respondent/ă musulman/ă a declarat că, datorită purtării vizibile a simbolurilor religioase, cum ar fi, de ex.. hainele tradiționale sau religioase au fost discriminat/ă, hărțuit/ă sau controlat/ă de poliție. Numele, culoarea pielii sau aspectul unei persoane au dus la discriminare în aproximativ jumătate dintre cei chestionați atunci când caută o locuință sau un loc de muncă sau când folosește servicii de sănătate. Dar doar unul/una din zece musulmani/musulmane au indicat/raportat incidente de hărțuire motivată de ură fie poliției, fie altei organizații. (Vezi ibid. P. 11)
Antisemitismul
Agenția Uniunii Europene pentru Drepturile Fundamentale 2019 a publicat, de asemenea, un raport pe tema/subiectul Antisemitism. Pentru sondaj au fost chestionați aproximativ 16 500 de evrei/evreice în douăsprezece state membre ale UE. Rezultatul este că, chiar și la aproape 75 de ani de la sfârșitul Holocaustului, ura față de evrei/evreice poate fi resimțită în viața de zi cu zi. În național-socialismul german, a început o crimă în masă a evreilor/evreicelor europeni/europene și a tuturor persoanelor care nu corespundeau ideologiilor naziste, inclusiv persoane cu dizabilități, Sinti* și Romi*e , homosexuali, opozanți, intelectuali și artiști/artiste etc. Peste șase milioane de oameni au fost uciși.
85% dintre cei intervievați în 2019 au indicat/identificat antisemitismul și rasismul ca fiind cele mai presante probleme din statele membre ale UE. Conform opiniilor a 90% dintre respondenți, ei consideră că antisemitismul a crescut în țara de reședință în ultimii cinci ani, în special declarațiile de pe Internet sunt considerate o problemă a unui număr mare de chestionați/respondenți. Majoritatea respondenților (80%) citează/indică internetul ca fiind cel mai utilizat forum pentru declarații antisemite, urmat de alte media (offline) (56%) și la evenimente politice (48%) (a se vedea FRA, 2019 , P.3). Cele mai frecvente declarații antisemite includ propoziții precum: "Israelienii se comportă față de palestinieni ca/precum naziștii" (51%), "evreii au prea multă putere" (43%) și "evreii folosesc rolul de victimă al Holocaustului în favoarea/avantajul lor" ( 35%) (ibid.).
Minorități etnice: Sinti și romi
Cu aproximativ 12 milioane de oameni, Sinti* și Romi* sunt cea mai mare minoritate etnic-culturală din Europa. Totuși, din teamă de discriminare, mulți oameni nu afirmă căror etnie aparțin (deoarece aceste liste, de ex. au fost utilizate pentru deportări și genocide în NS germană, de exemplu), astfel încât numărul exact de Sinti* și Romi* nu poate fi perceput/studiat complet. Potrivit Agenției Europene pentru Drepturile Fundamentale, Sinti* și Romi* reprezintă grupul cel mai afectat de discriminare în Europa (a se vedea Engbring-Romang, 2014 / bpb.de).
Cauza pentru aceasta se află/este în istorie. Sursele de text despre istoria Sinti* și Romi* sunt concepute aproape exclusiv de oameni care nu sunt romi* sau Sinti*. Există mai multe motive pentru aceasta: în primul rând, limba romanes, limba Sintilor* și Romilor* , un limbaj oral și arta povestirii sunt foarte importante pentru etnie. De asemenea, este greu recunoscută oficial ca limbă. Pe de altă parte, informațiile și ilustrațiile despre Sinti* și Romi* sunt caracterizate de rasism structural și istoric consfințit. De exemplu, etnologii/etnologele și sociologii/sociologe au marcat/modelat întotdeauna imaginea rasistă a Sintilor* și Romilor* . Au fost, de asemenea, utilizate înregistrări ale Bisericii Catolice pentru deportarea de Sinti* și Romi* în cadrul Național-socialismului. Chiar și astăzi, memoria genocidului național-socialist, numit și Porrajmos, a aproximativ 500.000 de Sinti* și Romi* este de cea mai mare importanță și lupta pentru recunoașterea statului și această traumă colectivă continuă (vezi Engbring-Romang, 2014 / bpb .de).
Sinti* și Romii* își au rădăcinile/originea în India și Pakistan în zilele noastre. Aceștia nu au venit în Europa din proprie inițiativă ca un popor călător, (aproximativ 95% sunt sedentari), așa cum s-a presupus eronat, dar au fost nevoiți să emigreze în secolul VIII din cauza războiului, a persecuției și din motive economice și „au migrat din secolele VIII-X prin Persia, Asia Mică sau Caucaz (Armenia). În sfârșit în secolele al XIII-lea și al XIV-lea au migrat prin Grecia și Balcani către Europa Centrală, de Vest și de Nord; și de acolo în America ”(Engbring-Romang, 2014 / bpb.de). La sosirea în Europa au fost înțeleşi greșit ca pelerini. Au primit scrisori de conduită de la regi și li s-a permis să cutreiere țara. S-a crezut că vor pleca, dar nu a fost cazul. Treptat, bunăvoința s-a transformat în xenofobie (vezi Engbring-Romang, 2014 / bpb.de). Au lucrat ca iobagi în Europa de Est și au fost declarați „fără lege” în Europa Centrală, astfel încât au trebuit să se alăture oamenilor călători. De asemenea, opresiunea rasistă sistematică - vizibilă în termenii rasişti adesea folosiţi "ţigani, cioroi". - vine din acest timp și continuă până astăzi.
Au fost patru valuri majore de imigrație a populației Sinti și Roma în Europa. Primul în secolul al XV-lea, apoi în anii 1960 -1970 ca lucrători/lucrătoare oaspeți, apoi în anii 1990 ca refugiați din cauza destrămării Iugoslaviei și în 2004 ca parte a extinderii către est a UE, ca migranți interni (vezi Engbring-Romang, 2014 / bpb.de).
Există o mare diversitate culturală între Sinti* și Romi* , dar ceea ce au în comun sunt valoarea familială, respectul pentru persoanele în vârstă, utilizarea limbajului propriu și conștientizarea discriminării istorice și actuale. Ei nu au propria religie, sub Sinti* și Romi* există membri ai diferitelor religii.
Antițigănismul este rasismul, ura, respingerea, deprecierea/devalorizarea și discriminarea Sinti* și Romi*. Antigipsysmul/anțigănismul este încă o atitudine de bază față de Sinti* și Romi*, până astăzi acceptată în societate și percepută ca normală, și care este exprimată în multe atribuiri, prejudecăți și imagini rasiste. Aceasta duce la discriminare structurală și socială împotriva Sinti* și Romi* . Situația Sinti* și Romi* rămâne foarte precară în toată Europa; ei sunt din ce în ce mai afectați de sărăcie și de izolare socială. Discriminarea rasială structurală în școli face ca adesea copiii Romi* și Sinti* să renunțe la școală/întrerupă școala mai devreme. La rândul său, aceasta restricționează oportunitățile profesionale și duce la excludere. De asemenea, rasismul structural limitează de multe ori accesul la piața imobiliară/locuințelor și a forței de muncă, precum și asistența medicală.
În 1995 a fost adoptată „Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale ale Consiliului Europei”, pe care toate statele membre ale UE, cu excepția Letoniei, au ratificat-o. Cu toate acestea, situația Sinti* și Romi * nu s-a îmbunătățit (vezi Engbring-Romang, 2014 / bpb.de).
