4.3.3 Șomaj
În 2017, rata șomajului ca procent din forța de muncă din Uniunea Europeană a fost de 21,5%. A fost înregistrată o scădere a ratei din 2002, în special din cauza proporției crescânde de femei active profesional. Majoritatea țărilor s-au situat la o rată a șomajului de 20-30%, doar Grecia cu 42,3% a fost semnificativ peste celelalte țări ale UE. Bulgaria și Slovenia au avut un nivel scăzut al șomajului de 6,2%, respectiv 6,6% (a se vedea Eurostat, 2018).
Dezvoltarea ratei șomajului este puternic influențată de piețele economice și financiare globale. Șomajul de lungă durată reprezintă încă aproape jumătate din șomajul total. A scăzut constant din 2008, astfel încât, odată cu tendințele pozitive, UE ar putea atinge rata de ocupare a forței de muncă de 75% ca parte a strategiei Europa 2020 (a se vedea Comisia Europeană, 2018). Strategia Europa 2020 servește drept ghid pentru promovarea creșterii economice și a locurilor de muncă în acest deceniu. Cu mijloacele durabile, inteligente și incluzive trebuie să fie depășite punctele slabe structurale, pentru a îmbunătăți competitivitatea și pentru a consolida economia de piață socială. Printre altele, trebuie să se reducă numărul abandonului școlar timpuriu în domeniul educației și, în același timp, să crească numărul persoanelor cu diplomă universitară la vârsta mijlocie (a se vedea Comisia Europeană, 2019).
În special noii veniți în profesie, persoanele cu educație scăzută și persoanele cu cetățenie străină au adesea probleme în a găsi un loc de muncă (vezi Oficiul Federal de Statistică, 2018). Un alt motiv al ratei ridicate a șomajului este perioada de pregătire relativ lungă. Începând cu 2007, proporția dintre cei de 20 până la 24 de ani care se aflau încă în pregătire, a crescut de la 41 la 45%. Această dezvoltare poate fi atribuită mai ales numărului tot mai mare de studenți. Mulți dintre adulții tineri sunt angajați în timpul formării lor, de exemplu în sisteme de formare duală. În sudul Europei, șomajul în rândul tinerilor este mai mare, doar aproximativ un sfert din tinerii de 20-24 de ani lucrează în Grecia (a se vedea Oficiul Federal de Statistică, 2018). Acest lucru este, de asemenea, legat de schimbarea raporturilor de producției și a condițiilor economice. În sectorul cu salarii mici nu există aproape fabrici clasice cu sectoare relativ bine plătite. În industria 2.0, 3.0 și 4.0, majoritatea proceselor sunt automatizate cu tehnologii și computere noi, iar locurile de muncă dispar. Prin urmare, din ce în ce mai multe sectoare de afaceri necesită cunoștințe tehnologice sau de afaceri suplimentare în contextul revoluției digitale.
Efectele șomajului asupra sănătății
Șomajul și consecințele asupra sănătății mintale și a comportamentului asupra sănătății au fost cercetate și documentate în diferite studii. Analizele arată că șomerii au cel puțin de două ori mai multe șanse să sufere de boli mintale, în special depresie și tulburări de anxietate, ca și persoanele angajate (cf.Hebeb; Kuntz; Kroll; Lampert & Müters, 2017). În special tinerii care au avut experiențe cu șomajul manifestă mai multe probleme de sănătate mintală decât șomerii aflați la vârsta mijlocie (vezi Hoebel et al 2017).
Șomajul se reflectă și în comportamentul sănătății, mai ales în consumul crescut de tutun, obiceiurile alimentare nesănătoase și activitatea fizică redusă. În special tinerii cu un nivel scăzut de educație prezintă riscuri mai mari pentru sănătate. La vârsta adultă tânără, factorii și abilitățile centrale și fundamentale pentru comportamentul în sănătate și sănătate sunt învățate, astfel încât tiparele nesănătoase se pot consolida. Tinerii sunt copleșiți de sarcinile lor de dezvoltare și de cerințele vârstei adulte, astfel încât sunt descrise tensiunile și un sentiment crescut de stres, care sunt asociate cu consecințe negative pentru/asupra sănătății mintale (cf.Hoebel; Kuntz; Kroll; Lampert & Müters, 2017).
O manifestare extremă, de inegalitate socială, care este direct legată de venituri, este speranța de viață mai scăzută a persoanelor din grupurile defavorizate social cu aproximativ zece ani, comparativ cu grupurile cu venituri medii sau mari. Motivele acestor diferențe includ, printre altele, apariția mai frecventă a bolilor fizice și psihice, care se datorează parțial condițiilor de muncă și de viață precare, precum și accesului slab/inegal la îngrijire medicală bună și examene medicale preventive.
Chiar și la vârsta mijlocie, ocupația joacă un rol central în viața oamenilor. Ea servește la asigurarea unui trai, promovează relațiile sociale, dă un sens vieții cotidiene, are un efect semnificativ și poate duce la prestigiu social și societal. Dacă încetează activitatea, satisfacția vieții și încrederea în sine se deteriorează, problemele de sănătate cresc și îngreunează revenirea în câmpul muncii. Mai ales în faza de mijloc a vieții, apar probleme de sănătate care rezultă din comportamentul de sănătate însușit în fazele anterioare ale vieții (vezi Hoebel; Kuntz; Kroll; Lampert & Müters, 2017).
Pe lângă riscurile pentru sănătate, persoanele care nu sunt angajate prezintă și alte probleme. Studiul Marienthal realizat în 1930 a constatat că șomerii observați acolo au arătat o reducere a orientării spațiale și temporale și a lipsei de perspective. În plus, au fost identificate stresuri familiale, sociale și psihologice care ar putea merge mână în mână cu însingurarea. Auto-eficacitatea oamenilor, adică sentimentul de a putea influența și controla viața, a fost, de asemenea, redus. Acest lucru se datorează faptului că activitatea în câmpul muncii conferă oamenilor mai mult sens decât să facă bani, le oferă structură și le permite să lege contacte în afara rețelei sociale mai apropiate. De atunci, aceste rezultate au putut fi dovedite în mod repetat în studii (cf. Promberger, 2008).
Educația are un impact asupra satisfacției vieții și a satisfacției față de situația financiară personală. Oamenii cu un nivel ridicat de educație sunt mai fericiți cu viața lor decât oamenii cu un nivel scăzut de educație. Mai ales că educația are un impact ridicat asupra veniturilor oamenilor, se poate observa că oamenii cu venituri mici sunt mai nemulțumiți de viața lor și au, de obicei, probleme în a procura alimente de bază sau a îmbrăcămintei și a utiliza servicii, deoarece le lipsesc. (a se vedea Eurostat, 2015).
