6 Glossar
„Termenul antisemitism descrie astăzi toate manifestările istorice de ostilitate față de evrei, deși a apărut abia în 1879, pentru a justifica o nouă formă de respingere a evreilor înțeleasă științific și justificată rasist. Această nouă creație de cuvinte noi exprimă o viziune schimbată asupra evreilor, care nu mai sunt definiți în mod primar prin religia lor, ci ca popor, națiune sau rasă ”(Bergmann / bpb.de, 2006).
Antițigănismul este discriminarea structurală și ostilitatea față de Sinti* și Romi*e. Este o atitudine ostilă, respingerea și demonizarea Sinti* și Romi*e, precum și a modului lor de viață (cf.Czollek, 2012). Denumirile alternative ar fi anti-romani, romaphobie sau rasism față de Sinti* și Romi*e (vezi Allianz împotriva Antigypsysm, 2017).
Locul de muncă cu normă parțială, pe durată determinată, munca independentă și munca temporară sunt denumite ca forme de angajare atipice (a se vedea Economie și scoală - Business and School, 2019).
Educația este una dintre resursele centrale pentru șansele vieții individuale în societățile moderne. Există un acces inegal la educație, care este legat în special de dezavantaje structurale pentru pături mai sărace ale populației și lucrătorilor/lucrătoarelor, precum și pentru migranți/migrante, iar în unele cazuri, de asemenea, pentru femei. Șanse educaționale egale în cadrul societății reprezintă un fundament pentru egalitatea de șanse în general (cf. Geißler, 2006).
Cis-Gen/Cis-bărbat/Cis-femeie: cis înseamnă pe această parte. Persoanele Cis sunt persoane la care genul atribuit la naștere (de către medici și moașe) (în certificatul de naștere) se potrivește cu genul care este trăit, simțit și întruchipat (cf. Fütty 2019; Serano, 2012).
Discriminarea denumește un tratament inegal al unei persoane sau al unui grup de populație care se realizează fără un motiv practic (a se vedea Agenția Federală Antidiscriminare, 2017).
Termenul etnie este derivat din grecescul "éthnos" (popor, afiliați etnic). Se referă la un grup de oameni care se definește prin originea, istoria, cultura, obiceiurile și datinile comune și zona de așezare comună. Nu este determinant dacă membrii unui astfel de grup sau comunitate au legătură reală sau împărtășesc o istorie lungă comună. Decisive sunt percepția de sine și convingerea membrilor de apartenență la o astfel de comunitate (Centrul Federal pentru Educație politică/civică, 2016).
Etnocentrismul este tendința inconștientă de a privi persoanele care sunt atribuite unei culturi diferite din perspectiva propriului grup și de a face propriile obiceiuri și norme drept standard pentru toate judecățile de valoare. Opinia proprie asupra lucrurilor este percepută ca un lucru de la sine înțeles și de superioritate („toți sunt ca noi!”) (Vezi Sielert și colab., 2009).
Articolul 1 din Convenția privind refugiații de la Geneva definește un refugiat ca pe o persoană care are o temere bine întemeiată de persecuție din cauza apartenenței ei etnice sau culturale, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau din cauza convingerii lor politice și caută protecție (cf. UNHCR, 2019 ).
La sex este vorba de o interacțiune complexă pe mai multe niveluri (vezi Debus / Laumann, 2018):
Există niveluri diferite de gen și identitate de gen.
- Sex înregistrat: Imediat după nașterea unui nou-născut, sexul este determinat de medici sau moașe ca „bărbatesc” sau „feminin” pe baza organelor genitale externe, iar această definire a sexului este prevăzută în certificatul de naștere și în documentele de identificare ulterioare ( vezi Fütty, 2019; Butler, 2004).
- Expresie de gen: Expresia de gen se referă la o interacțiune între îmbrăcăminte, lungimea părului, expresii faciale, gesturi, comportament, interese, hobby-uri, stiluri, sentimente și talente care sunt considerate tipic masculine sau tipic feminine (Debus / Laumann, 2018).
- Rolul sexului: se referă la atribuțiile rolului femeilor sau al bărbaților în societate și în relația între ele. Acestea sunt reprezentări tipice ideale de masculinitate și feminitate, care nu corespund pentru majoritatea oamenilor și care au fost atenuate de feminism și de schimbarea modelelor de achiziție (vezi Debus / Laumann, 2018).
- Identitatea de gen: descrie certitudinea interioară de apartenență la un anumit gen. Conștiința de sine a unei persoane este crucială. Identitățile de gen se prezintă în identități Cis* sau Trans* sau în concepte de identitate autodeterminate (cf. KjR o.J.).
- Sex/sex biologic/sex corporal: Sexul biologic sau sexul corporal constă dintr-o combinație de dimensiuni diferite. Pe lângă sexul genital (penis, testicule, epididim, canal deferent, vulva, clitoris, ovare, uter), sexul corporal include și alte organe genitale secundare, sexul cromozomial sau genetic (set de cromozomi), sexul hormonal și sexul gonadal (gonade) (cf. Debus / Laumann, 2018).
- Inter*(sexual): inter-înseamnă între. Persoanele cu caracteristici sexuale fizice congenitale, care sunt atât bărbați, cât și femei (OII, Klöppel, 2019).
- Trans*(oameni/persoane), trans*sex, sexqueer, trans*bărbat, femeie trans*, non-binar : trans- înseamnă dincolo / a traversa: persoane trans*, sunt persoane la care înregistrarea de gen în certificatul de naștere nu se potrivește cu sexul trăit, simțit și întruchipat (vezi Fütty, 2019).
- LSBTIQ* este abrevierea pentru lesbiene, gay, bisexuali, trans*, inter* și queer. Asteriscul * este destinat să simbolizeze diferitele forme de identitate (cf. KJR o.J.). (consultați Debus / Laumann, 2018).
Sănătatea este definită de OMS ca o stare de bine fizică, socială și psihică completă și nu doar ca o absență a bolii (a se vedea OMS, 1998).
Incluziunea: Incluziunea depășește cu mult conceptul de integrare și are ca scop schimbarea sistemelor existente, precum și a structurilor sociale fizice și simbolice. Incluziunea reprezintă o schimbare de perspectivă sau paradigmă: este vorba despre modificări structurale care să permită tuturor participarea. „Incluziunea școlară este un proces care răspunde nevoilor diferite ale tuturor cursanților prin creșterea participării la educație, cultură și societate și reduce excluderea în cadrul și din educație” (Ghidul UNESCO, 2005 p. 13).
Incluziunea este adesea echivalată sau utilizată sinonimic cu integrarea. Dar integrarea nu este același lucru cu incluziunea.
Termenul rasism instituțional clarifică faptul că modurile rasiste de gândire și acțiune nu sunt doar o chestiune de atitudine personală a indivizilor, ci sunt ancorate în regulile de conviețuire socială. Oamenii sunt discriminați rasial instituțional de ex. în cazul participării politice (dreptul la vot), în sistemul de învățământ, pe piața muncii și pe piața imobiliară (a se vedea Osterkamp, IDA e.V., 2013).
Integrare: Integrarea este despre grupurile sau indivizii exclusi anterior și marginalizați social într-un sistem existent, de ex. să se integreze într-o structură școlară existentă fără a schimba ceva la structură. Elevii/elevele trebuie să se adapteze la sistem sau rămân excluși (vezi Biewer, 2010).
Clasismul descrie discriminarea față de oameni pe baza poziției lor în cadrul societății. Așa-numita clasă muncitoare și persoanele sărace sunt afectate în mod deosebit (cf. Woytek, 2013).
Competențele conform lui Weinert, sunt definite ca fiind abilitățile de care dispune o persoană și abilitățile de a rezolva o problemă (cf. Hessischer Bildungsserver, 2019).
Identitatea culturală este un sentiment de apartenență, conform lui Scholz (2008, 35), este „ansamblul valorilor culturale și ale viziunilor și modurilor de gândire rezultate din acestea, precum și comportamentele și modurile de viață, de asemenea, influențate cultural, care formează imaginea de sine a unei comunității culturale - în special a unei națiuni ”. Baza identității este dată de istoria comună, valorile, tradițiile și religia (ibid.). Dacă se consideră această definiție ca bază, devine clar că europenii/europenele au identități culturale diverse, unele dintre ele putând fi foarte diferite. Din acest motiv, se găsește articolul 6 alineatul (3) din Constituția Europeană care prevede că „Uniunea respectă identitatea națională a statelor sale membre”.
Speranța de viață a unei persoane este derivată exemplar din raporturile de mortalitate specifice vârstei, astfel încât se poate calcula o durată de viață preconizată la naștere sau în anumite grupe de vârstă (vezi RKI, 2019).
„Migrare” este în latină și înseamnă „a face drumeție”, „a se deplasa”. Acest lucru face ca migrația} să fie termenul generic pentru deplasare. Persoanele care părăsesc țara de origine pentru a trăi în altă parte sunt numite migranți/migrante. „Imigrație” înseamnă stabilirea în altă țară iar „emigrație” este părăsirea țării natale.(cf. Schneider u.a./bpb.de, 2019).
Multiculturalismul descrie coexistența (presupusă) a culturilor distincte care cu greu se influențează reciproc respectiv nu se contopesc între ele. Este vorba despre recunoașterea diferențelor culturale și a unei coexistențe pașnice (vezi Mabe / bpb.de, 2005).
Îmbolnăvirea simultană de mai multe boli cronice, adică de bolil incurabile, se numește multimorbiditate. Acest lucru apare de obicei la adulții mai în vârstă (vezi DEGAM, 2017).
Se vorbește despre naționalism la conștientizarea excesivă a valorii și importanței propriei națiuni. Naționalismul glorifică propria națiune cu cultura și limba ei, care este considerată „mai bună” și discreditează alte națiuni. Propria națiune este plasată pe primul loc (vezi Eckart / bpb, 2011). Omogenitatea se construiește, de asemenea, în cadrul națiunii care ascunde sau suprimă diversitatea existentă. Naționalismul este adesea asociat cu rasismul.
Conceptul People of Color este o auto-denumire politică pentru persoanele care sunt afectate de rasismul structural: „People of Color (PoC) este o (auto)denumire politică, o categorie de identitate deschisă datorită culorii pielii lor, a limbii, a numelui lor, originii și/sau religiei persoanelor afectate de discriminare rasială și, prin urmare, oferă o alternativă la apelativele străine etnicizante ”(MRBB 2009-2011, 7; cf. Ha 2007, 31-40).
Conceptulpopulism este derivat din latinescul „populus” și înseamnă „popor”. Implică pretenția de a ști ce este cel mai bine pentru societate, în ansamblu. Populistii/populistele militează pentru soluții aparent simple, care sunt sprijinite în special de oameni care sunt copleșiți de diversitatea schimbărilor sociale (fie pe piața muncii, în sistemul de educație sau, în general, cu societatea mondială globalizată) (cf. Gärtner, 2008).
Prevalența descrie numărul de persoane care, de exemplu, s-au îmbolnăvit de o anumită boală într-o perioadă de timp. Pe de altă parte, incidența este numărul de cazuri noi la un număr existent de pacienți. (vezi RKI, 2019).
În multe texte de lege se folosește încă termenul de „rasă”, dar cu ghilimele. Datorită utilizării istorice a ideologiilor rasiale în național-socialism și a ideologiei asociate, care presupune ca ar există „rase umane”, mai mult sau mai puțin valoroase, distincte din punct de vedere biologic,utilizarea acestui termen este criticată. Potrivit Agenției Federale Anti-Discriminare din Germania, ideile/reprezentările rasiste vor continua să fie actualizate (vezi Gensing, 2018). În prezent, termenul „culturi” este utilizat în loc de „rase”. Prin urmare, „străinii” nu sunt o „rasă” diferită, ci au o „cultură diferită”. Se vorbește și despre rasism cultural. La fel ca și apartenența culturală, cultura este ceva produs de oamenii și care se schimbă cu ei și cu situația lor de viață în diferite societăți (a se vedea IDA e.V., 2013).
Rasismul este o ideologie, care susține presupusa existență a „raselor umane” inferioare sau superioare. Rasismul se bazează pe ideologia de clasificare și evaluare a persoanelor în așa-numitele „rase” bazate pe mai puține caracteristici externe, cum ar fi culoarea pielii, înălțimea, limba, îmbrăcămintea, obiceiurile sau religia. Rasismul este întotdeauna o expresie a raporturilor de forțe sociale. Caracteristicile pozitive sunt asigurate de de grupul cu poziția dominantă, „cultura de lider”, caracteristicile negative sunt atribuite altor grupuri. De exemplu, societatea noastră „albă” influențată de Occident este caracterizată de o supremație „albă” (vezi Auma / bpb.de, 2017).
Rasiști/rasiste consideră toți oamenii care le sunt cât se poate de asemănători, ca fiind de valoare mai mare, în timp ce pe ceilalți îi consideră inferiori. (cf. Auma / bpb.de, 2017).
În domeniul discriminării, nu se mai vorbește astăzi despre rasism bazat pe caracteristici biologice, ci de multe ori desprerasismul cultural, adică discriminare bazată pe caracteristici atribuite care sunt legate de apartenența etnică și culturală sau etichetarea străină. Este vorba despre tradiție și cultură care par incompatibile cu tradiția proprie (vezi ECRI, 2017). Diferențele sunt, de asemenea, reinterpretate aici ca inegalități.
Resursele, sunt considerate de Antonovsky în modelul salutogenesis ca abilități și oportunități culturale și sociale individuale pentru a rezolva problemele și a depăși dificultățile. Resursele sunt dezvoltate în principal în copilărie și adolescență și au un impact pe toată durata vieții asupra persoanei (vezi BZgA, 2010).
Populismul de dreapta descrie o strategie politică care reprezintă idei autoritare și folosește și consolidează prejudecățile rasiste răspândite. Populiștilor/populistelor de dreapta le place să învinuiască o „elită coruptă” pentru problemele „oamenilor simpli”. Prin „oameni simpli” ei înțeleg implicit sau explicit o comunitate generalizată etnic omogenă. Politicienii/politicienele sunt adesea denumiți populisti/populiste atunci când prezintă soluții simple la probleme foarte complexe și definesc imagini clare ale inamicului sau „țapii ispășitori” (vezi Fundația Antonio Amadeu, 2019).
Sexismul este discriminare de gen. Se bazează pe ideologia că există doar două sexe (bărbat sau femeie) și că există o superioritate naturală a sexului masculin. Sexismul este definit în enciclopedia Brockhaus drept „orice fel de discriminare, opresiune, dispreț și dezavantaj pentru oameni în funcție de sexul lor și pentru ideologia pe care se bazează” (enciclopedia Brockhaus 2006, 106).
Sexismul este termenul-umbrelă pentru diferite forme de discriminare și devalorizare a femeilor și a feminității , respectiv (într-o definiție extinsă) a tuturor persoanelor care nu sunt cis-masculine. Diferite forme de violență împotriva femeilor sunt o parte integrantă a sexismului. Acest lucru poate duce de la violență verbală, psihologică, relații de dependență, la violență fizică și sexuală (de asemenea, adesea violență domestică) în parteneriate (vezi Kerner 2014, bpb).
De asemenea, o parte centrală a sexismului este faptul că în publicitate, în industria muzicală etc femeile sunt adesea prezentate ca obiecte sexuale ale dorințelor bărbatilor. Campania internațională digitală # Me-Too s-a opus acestui lucru, precum și atacurilor sexualizate pe social media din ultimii ani.
- Cis-Sexism-ul indică discriminarea și devalorizarea persoanelor care nu corespund bisexualității normative sau persoanelor trans*, non-binare, sexiste sau inter*. Sexismul Cis se bazează pe ideologia conform căreia există doar două sexe naturale (cis-bărbat și femeie cis), care sunt stabilite medical și legal la naștere și nu pot fi schimbate (cf. Butler, 2004). Identitățile de gen determinate, simțite și trăite sunt în acest sens refuzate (cf. Fütty, 2019).
- Heterosexismul combină devalorizarea sexului cu devalorizarea tuturor persoanelor care nu sunt heterosexuale. Heterosexismul se bazează pe ideologia conform căreia există doar două sexe naturale (bărbat sau femeie), iar heterosexualitatea este singura formă normală și naturală de iubire și dorință (cf. Rich, 1980/1993).
- Heteronormativitatea denumește ideologia conform căreia heterosexualitatea este singura formă normală de iubire și dorință. Heteronormativitatea înseamnă că este considerat normal și firesc ca bărbații și femeile să se dorească reciproc și acest lucru e valabil pentru toți oamenii. Se presupune că toți oamenii sunt heterosexuali (vezi Wagenknecht, 2007; Butler, 1991).
Inegalitatea socială indică dezavantajele și avantajele indivizilor sau grupurilor de persoane care au fost formate de mult timp de diverși factori. Inegalitatea socială nu se bazează pe diversitatea oamenilor în ceea ce privește factorii biologici, ci pe formele de dezavantaj sau preferință ancorate social (vezi Kreckel, 1997).
Socializarea descrie legătura dintre dezvoltarea personalității umane și dezvoltarea socială structurală. Indivizii internalizează valori și norme în interiorul mediului lor natural și în interiorul propriei evoluții personale, precum și roluri și relații în mediul social și cultural în care trăiesc (vezi Bauer & Hurrelmann, 2018).
