Un ghid de pedagogie orientată spre diversitate

1 Introducere

Proiectul

Schimbările din societate, cum ar fi migrația inter-europeană și internațională și globalizarea, afectează, de asemenea, sistemele de educație. De asemenea, oferă noi oportunități și provocări pentru instituțiile și asociațiile care lucrează cu adolescenți și adulți tineri. Pentru a putea combate astfel de schimbări sociale, specialiștii au nevoie de abilități sociale puternice pe lângă transmiterea de cunoștințe, pentru a putea promova diversitatea și înțelegerea în cadrul comunității.

Din acest motiv, s-a constituit o echipă europeană de experți, ca parte a unui proiect Erasmus + pentru a discuta modulele și propunerile de metode, pentru a promova perspective critice și diferențiate asupra identității și diversității. Scopul proiectului este de a dezvolta un pachet educațional pe tema diversității, orientat spre practică, care să acopere nevoile peisajului european educațional pentru materiale anti-discriminare online și offline.

Pe platforma multilingvă Diversity sunt puse la dispoziția specialiștilor și multiplicatorilor*multiplicatoarelor următoarele:

• Materiale pentru predarea online orientate spre diversitate și recomandări pentru metode în șapte limbi europene (bulgară, germană, greacă, lituaniană, poloneză, română, slovenă)
• Manual online cu informații despre Diversity Education (educația diversității), exemple de bune practici europene, strategii de conștientizare și multe altele.
• Material colateral și recomandări pentru multiplicatori/multiplicatoare pentru organizarea unor sesiuni de formare privind educația pentru diversitate.
• Promovarea schimbului profesional în Europa prin formări transnaționale și un forum multilingv pe platforma Diversity.

Grupuri țintă: specialiști în educația pentru tineri și adulți, cadre didactice, studenți și profesioniști în asistență socială și pedagogie, actori din peisajul școlar și educațional, instituții de formare.

Opt parteneri/partenere din șapte țări au fost implicați în proiect:

• Studio Gaus GmbH (Germania) www.studiogaus.com
• Europa-Universität (Germania) www.uni-flensburg.de
• KgKJH LSA e.V. (Germania) www.geschlechtergerechtejugendhilfe.de
• Südwind Verein für Entwicklungspolitik und globale Gerechtigkeit (Austria) www.suedwind.at
• Inter-kulturo d.o.o. (Slovenia) www.interkulturo.si
• Sredno uchilishte Hristo Botev (Bulgaria) www.hristobotev.org
• Fundacja Krzyzowa Dla Porozumienia Europejskiego (Polonia) www.krzyzowa.org.pl
• Liceul Teoretic "Nikolaus Lenau" (România) nlenau.ro
• Klaipedos Hermano Zudermano gimnazija (Lituania) www.zudermanas.klaipeda.lm.lt
• Geniko Lykeio Alikianoua (Grecia) www.alikianos-lykeio.eu

Limbaj non-sexist

În acest manual-ghid, folosim un limbaj neutru de gen pentru a face vizibilă diversitatea și a o implementa la nivel lingvistic. Limba de referință este germana, deoarece aceste documente și metode au fost create ca parte a unui proiect finanțat de UE, care a fost înaintat Agenției Naționale Germane.

În nicio țară a UE nu a existat o bază legală clară pentru un limbaj echitabil în funcție de gen, dar este o expresie a imaginii noastre de sine. În această publicație folosim o ortografie reflectată în mod deliberat cu asteriscul „*”, de ex. actori*actrițe. Asteriscul este destinat să exprime diversitatea existentă a identităților de gen (a se vedea capitolul 3). Suntem conștienți că, în special în ceea ce privește diversitatea limbilor în care este tradus acest ghid-manual, pot exista diferite forme de limbaj în ceea ce privește diversitatea de gen. Un „*” sau un „interior I” nu este posibil în orice limbă. Unele limbi sunt diferite în structură, astfel încât forma masculină și feminină se conjugă la verbe. De obicei, o menționare multiplă este astfel ilizibilă.

Scopul nostru a fost ca acest ghid să fie cât mai bine acceptat de grupurile țintă. Prin urmare, traducătorii*traducătoarele vor decide singuri dacă vor folosi normele lingvistice sensibile la gen, (le revine traducătorilor*traducătoarelor forma în care este implementat limbajul adecvat pentru gen), pentru a nu afecta accesibilitatea conținuturilor și practicabilitatea.

Îndrumări privind materialele

Acest ghid/manual servește la furnizarea de cunoștințe aprofundate despre tematica diversității. Accesul nostru la educația orientată spre diversitate este potrivit pentru începători.

Selecția temelor

Dimensiunile diversității, pe care le abordăm în acest ghid, sunt:

• Diversitatea culturală, etnică și religioasă
• Diversitatea de gen și sexuală
• Diversitatea socială

Formele nivelurilor de discriminare sunt tematizate în subcapitolele respective.

Am exclus dimensiunea diversității având la bază deficiențe și dizabilități din mai multe motive: În contextul unei analize detaliate a țărilor, a rezultat că există deja multe materiale bune pe această temă în toată Europa. Consfințirea normativă și legală (de exemplu, Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată în toate țările UE) și percepția politică și socială a subiectului dizabilității este marcată la nivel formal. Există organe de control și consultanță în toate țările UE, precum și responsabili de incluziune și planuri de acțiune.

În același timp, am dori să vă atragem atenția asupra faptului că este încă nevoie de multă muncă în domeniul incluziunii și drepturilor egale pentru persoanele cu dizabilități și deficiențe. Deoarece mecanismele de excludere și discriminările, de ex. pe piața muncii, în educație și participare socială, precum și stigmatizarea socială a persoanelor cu dizabilități continuă să existe.

Cu toate acestea, fațetele dizabilității și deficienței sunt foarte complexe. Diferitele dizabilități variază de la deficiențe de vedere și auz, până la epilepsie și dizabilități mentale/intelectuale, dizabilități fizice, până la boli cronice, precum și deficiențe sufletești și psihice. Accesele și cerințele pentru materiale ar trebui adaptate la nevoi foarte diferite. Din motive practice, nu am putut realiza acest lucru în acest ghid. Ne referim la cartea lui Helmut Schwalb și Georg Theunissen (2018) „Includere, participare şi abilitare în munca cu persoanele cu dizabilităţi” pentru aprofundarea suplimentară a acestei dimensiuni a diversității. De asemenea, susţinem în mod explicit promovarea suplimentară a proiectelor de către și pentru persoanele cu dizabilități, în special pentru cei care urmăresc o abordare participativă.

De ce vorbim despre diversitate

Oamenii sunt foarte diferiți prin natură. Eterogenitatea dintre oameni, care se reflectă și în societate, de ex. în ceea ce privește orientarea sexuală, rolurile de gen, apartenența culturală sau religioasă, abilitățile sau straturile sociale, nu este o invenție nouă. Cu toate acestea, mișcările sociale au sporit vizibilitatea și cerințele pentru recunoașterea diversității umane reale, precum și egalitatea în drepturi și participarea socială a tuturor oamenilor în ultimele decenii.

Diversitatea este și o caracteristica a Uniunii Europene. La baza ideii europene stă o confederație pașnică de state, care se fundamentează pe cooperarea economică și politică, precum și pe drepturile omului. Această idee este în mare parte marcată de cel de-al Doilea Război Mondial și Holocaust, și anume genocidul a peste șase milioane de oameni în Europa, în special evrei*evreice, dar și persoane care nu corespundeau ideologiilor naziste, inclusiv persoane cu dizabilități, Sinti*, Romi*e și homosexuali, opozanți, intelectuali și artiști*artiste.

Drept urmare, trăim într-o lume complexă, în rețea, care datorită globalizării și digitalizării devine din ce în ce mai interdependentă și, în același timp, este caracterizată prin diferențe și inegalități

Complexitatea crescândă, viteza progresivă a vieții și procesele de transformare socială, precum și cerințele adresate angajaților*angajatelor , precum și creșterea decalajului social și economic, provoacă, de asemenea, sentimente de dezorientare, suprasolicitare, frică de existență și neputință. Există dorința de a primi soluții simple la întrebări complexe. Acest lucru se manifestă din ce în ce mai des în respingerea crescândă și ura împotriva anumitor grupuri de populație. Fenomenul căutării vinovaților pentru a marca, controla, suprima, deporta, și eventual a extermina, nu este ceva nou. În național-socialismul german, evreii*evreicele și toate persoanele care nu au corespuns ideologiilor NS, au fost declarate vinovate de propria lor suferință. Căutarea vinovatilor și a celor care nu numai că sunt declarați diferiți, ci și mai puțin valoroși, este ferm ancorată în istorie și constituie baza colonialismului, naționalismului, cruciadelor și revendicărilor de dominare de către diverse națiuni și religii, precum și războaie mondiale care prea des au dus la genocid . In cazul dominației este vorba despre reinterpretarea diferențelor naturale între oamenii aflați în situații de inegalități. Este o expresie actuală a populismului de dreapta, a naționalismului și a rasismului care se aprinde din nou în Europa. Este vorba și despre instrumentalizarea unor teme precum sărăcia și migrația, precum și stările afective, sentimentele de teamă, suprasolicitare și neputință, în era neoliberalismului și digitalizării, eră marcată de rapide schimbări. Din nou, vinovații de propria suferință sunt migranții*migrantele, refugiații, musulmanii*musulamnele, homosexualii, feministele, etc. Sunt acuzați, defăimați, declarați inferiori, sunt marginalizați sau deportați și sunt, de asemenea, structural afectați de discriminare și inegalitate instituționalizată . În cel mai rău caz, sunt vânați și uciși. Acest lucru se întâmplă în fiecare zi în Europa.

Dacă vorbim despre „patrie” sau „revenirea la familiar și arhicunoscut”, atunci trebuie să ne întrebăm și ce înseamna această patrie, aceste similitudini invocate. De asemenea, trebuie să ne întrebăm dacă totul a fost într-adevăr mai bun în trecut , ce anume și pentru cine. Adesea nu este clar ce este de fapt acel fundament propriu care ne leagă. Deoarece acest lucru este atât de neclar și singurul „ fundament propriu” se manifestă în delimitarea față de presupusul „celălalt” și, prin urmare, diferențele interne și diferențele din interiorul unei categorii respectiv unui grup omogenizat, de ex. între creștini*creștine, între bărbați etc. trebuie eliminate, excluderea celor marcați drept „altfel” este deosebit de importantă. La fel de importante sunt simbolurile, conceptele abstracte încărcate simbolic, cum ar fi „cultura comună”, „familie” sau „comunitatea de valori”, a cărei expresie este adesea neclară.

Educația are o importanță deosebită aici. Deoarece diversitatea socială se găsește în activitatea educațională zilnică în grupuri, iar sensibilizarea și reflectarea diversității multiplilcatorilor*multiplicatoarelor ar trebui să facă parte din activitatea de formare și perfecționare.

În cadrul acestui manual urmărim obiectivul de a contribui la educația orientate spre diversitate (Leiprecht 2011) pentru a obține mai multă dreptate, egalitate în drepturi, participare și libertate pentru toți oamenii. Perspectiva pedagogică din spatele acestui fapt este că diversitatea este o realitate socială și o îmbogățire și cu toții putem trăi mai liberi și încrezători dacă există mai puține discriminări și mai multe oportunități pentru toată lumea. În cel mai bun caz, urmărirea acestui obiectiv pune în mișcare un proces (vezi Sielert et al. 2009, p. 47) care este deschis soluțiilor orientate spre învățarea globală. Dorim să stimulăm multiplicatorii*multiplicatoarele și specialiștii și să îi susținem în abordarea problemelor diversității, deschizându-se la nivel personal și profesional și contribuind astfel la formarea unor societăți mai tolerante, mai pașnice și mai democratice.

Nivelurile de competență ale educației orientate spre diversitate

Toleranța, deschiderea și solidaritatea pot fi învățate numai dacă elevul*eleva se întâlnește cu asemenea subiecte la diferite niveluri, pentru a conștientiza complexitatea întregului (vezi Sielert et al. 2009, p. 20). Pentru aceasta următoarele competențe sunt importante:

• Competența personală: auto-reflecție biografică, asupra propriilor modele de comportament, a normelor, moralei, valorilor și prejudecăților; reflecția asupra comunicării și a relaționării cu „ceilalți.”
• Competență specializată/Expertiză/cunoștințe teoretice de bază: ce este cultura și ce este identitatea culturală? Cum este creată cultura? Ce este „cultura noastră” și este ea statică sau mai degrabă dinamică? Cum se delimitează/diferențiază de cultura „altora”? Ce știm, de fapt, despre „alte culturi”? Cum apar prejudecățile? Când vorbim de diferențe interculturale și în ce măsură este acest lucru atât de important?
• Competența de acțiune/a acționa: materialele sunt încercate/testate și discutate din punct de vedere didactic. Ce situație cotidiană/de zi cu zi poate fi asociată cu ea? Ce opțiuni de acțiune am în anumite situații? Este vorba despre încurajarea reflecției și de a deveni activ/ a lua măsuri.

Cu acest ghid-manual, un pachet didactic și un exemplu de pregătire pentru diversitate,/Diversity-Training, oferim pe platforma online o introducere a subiectului complex al diversității . Permite multiplicatorilor*multiplicatoarelor și specialiștilor să înțeleagă formele de bază ale discriminării, să încerce/testeze metode interactive și să reflecteze în mod critic la propriile puncte de vedere personale în acest domeniu. Ne concentrăm pe formele de discriminare și interdependențele lor (intersecționale) la care sunt expuși oamenii din Europa și din întreaga lume (cf.Czollek et al. 2012, p. 12). O perspectivă intersecțională recunoaște că identitățile sunt complexe și cu mai multe straturi și că trăsăturile identitare (de exemplu, sexul și religia) și discriminarea aferentă/asociată se pot întrepătrunde și se pot consolida sau se pot slăbi reciproc (Walgenbach 2012).

Selecția noastră de materiale ar trebui să crească conștientizarea în sensul învățării globale, să deschidă orizonturi/ochii și să indice posibile cursuri de acțiune:

Aici vedem legături strânse între pedagogia diversității, abordările orientate spre diversitate în ajutarea tineretului și învățarea globală. Pentru că prejudecățile și stereotipurile nu sunt înnăscute, ci sunt învățate. În conformitate cu Mecheril (1998), acest lucru poate fi, de asemenea, din nou uitat.

Combaterea discriminării ca programare politico-socială

Elementul central al tuturor strategiilor împotriva discriminării este aplicarea constantă a egalității în drepturi. Agenția Federală pentru Educație Politică/Civică din Germania rezumă măsurile necesare pe trei niveluri:

În primul rând, nu numai că trebuie să existe mijloace eficiente din punct de vedere juridic pentru combaterea discriminării, dar, în același timp, trebuie consolidată și conștientizarea la nivelul întregii societăți. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, prin gestionarea profesională a diversității în educația pedagogilor, multiplicatorilor și, de asemenea, în educația extracurriculară a tinerilor și a adulților, precum și prin campanii publice.

În al doilea rând, trebuie solicitate pregătiri obligatorii împotriva discriminării la locul de muncă pentru angajați*angajate, colaboratori*colaboratoare și manageri și o participare cu drepturi egale în toate domeniile societății (Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ONU, 2006) . Aceasta include, de asemenea, trecerea la proceduri anonime pentru selectarea solicitanților*solicitantelor și introducerea birourilor de reclamații.

În al treilea rând, trebuie să se ofere sprijin pentru persoanele afectate, să se acorde drepturi și sî se asigure participarea acestora la activități, precum și să se familiarizeze cu posibilitățile lor legale și să sprijine centrele de consiliere/asistența serviciilor de consultanță. (cf. Scherr 2016 / bpb.de).

Pedagogia orientată spre diversitate

Drept cadru conceptual pentru implementarea recunoașterii diversității, propunem următoarea triadă - a diversității, egalității în drepturi și incluziunii. Dimensiunile sunt acum introduse pe scurt, individual.

Diversitate

Diversitatea, cunoscută și sub denumirea de varietate sau eterogenitate, înseamnă că toți oamenii sunt diferiți, iar aceasta reprezintă o îmbogățire și o resursă. Este vorba de a recunoaște diferența dintre oameni și de a permite tuturor o participare/implicare în egală măsură/cu drepturi egale în societate. Dimensiunile diversității sau caracteristicile care disting toate persoanele și le fac un individ sunt, de ex. identitate de gen, sexualitate, vârstă, migrație, apartenență etnică și religioasă, non-dizabilitate, handicap / neajunsuri sau clasă / origine socială / mediu (cf. Benbrahim 2012, 8-22). Este vorba despre „a putea fi diferit fără teamă” (Theodor Adorno 1944/1997, 114).

Diversitatea sau în engleză Diversity este un concept care a fost marcat de mișcarea drepturilor civile negre din Statele Unite din anii 1960 și 1970 și indică discriminări structurale împotriva persoanelor a căror culoare a pielii înseamnă rasism structural și rasism instituțional sunt afectate. Diversitatea include, de asemenea, lupte feministe și lupte ale persoanelor LGBTIQ * pentru egalitatea juridică, general socială și economică a tuturor sexelor și orientărilor sexuale (vezi Benbrahim 2012, 8-22).

Managementul diversității

Din anii '80, conceptul de Diversity Management/management al diversității în marile corporații internaționale a existat în domeniul economic, ca o interpretare productivă a diversității pentru creșterea profitului. Diversitatea oamenilor și angajaților*angajatelor, colaboratorilor*colaboratoarelor este utilizată productiv pentru a maximiza profiturile și ca o resursă inovatoare și avantaj competitiv. Studiile demonstrează/arată că managementul diversității (Diversity Management) funcționează și companiile care au angajat persoane de toate sexele, sexualitățile și precum și de diversitate etnică și religioasă la toate nivelurile sunt atât mai inovatoare, cât și mai competitive și mai profitabile (vezi Benbrahim 2012, 8-22).

Începând cu anii 90 s-a răspândit şi în România conceptul de varietate şi diversitate şi a fost sprijinit legal de Ordonanţa Guvernului Nr.137/2000 pentru a preveni şi sancţiona orice formă de discriminare în România.

Pedagogia diversității (Prengel 1990) sau abordările pedagogiei orientate spre diversitate/varietate (Leiprecht 2011) vizează, de asemenea, participarea cu drepturi egale la educație, pentru toți oamenii și își au baza în recunoașterea diversității ca realitate socială și îmbogățire (Benbrahim 2012, 8-22). Pedagogia orientată spre diversitate susține mai multă dreptate, egalitate în drepturi, participare și libertate pentru toți oamenii (Leiprecht 2011). Multe instituții de învățământ, școli și universități au adoptat deja orientări și strategii pentru recunoașterea diversității.

Egalitate în drepturi

Întrucât în ​​multe domenii sociale și profesionale, de ex. persoanele cu dizabilități sau care sunt subreprezentate, cu un istoric al migrației sau al refugiului, care sunt excluse sau dezavantajate structural, au deseori nevoie de sprijin specific pentru o educație care recunoaște diversitatea și permite accesul egal la educație pentru toți. Aceasta continuă să se aplice subreprezentării femeilor* în domenii sociale relevante, cum ar fi funcții de conducere sau discipline științifice și profesii.

În domeniul educației există numeroase bariere simbolice - parțial invizibile - de asemenea, care împiedică toată lumea să aibă acces egal în drepturi la educație. De exemplu, conform studiului PISA (2015), sărăcia sau clasa, precum și nivelul de educație a părinților reprezintă încă unul dintre factorii centrali în cariera educațională a copiilor din majoritatea țărilor europene. Conform studiilor PISA (2015), copiii din familii cu istoric de migrație sunt defavorizați structural în majoritatea țărilor europene și sunt mai puțin susținuți la școală.

Incluziune

De la instituirea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și din 2006 și ratificarea acesteia de către Germania în 2009, cel târziu, incluziunea și astfel, dreptul tuturor la educație și participare cu drepturi egale în societate a constituit un drept uman (cf. Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități și din 2017). Pentru a permite incluziunea, barierele sau criteriile de excludere structurală în domeniul educației trebuie demontate, astfel încât accesul cu drepturi egale la educație, precum și participarea să fie create pentru toți oamenii.

Educația incluzivă înseamnă schimbarea spațiilor de învățare în funcție de nevoi, orientată către resurse și participativă, astfel încât toată lumea să poată învăța cu drepuri egale. Acest lucru necesită o gamă largă de formate de predare și învățare (de exemplu, lucrul în grupuri mici, cercetarea proprie, procedeele peer, etc.), mediile (jocuri, media digitală, cărți, materiale) și echipe multi-profesionale. Încadrarea centrală a incluziunii este orientarea către nevoile tuturor cursanților, precum și participarea lor la procesul de învățare, adică oportunități de modelare și schimbare, procedee peer (de la egal la egal), lucrul în grupuri de învățare etc. (vezi Biewer 2010).

În domeniul digitalizării și al educației există un potențial mare, de ex. prin programe de citire, traduceri în limbi străine, programe de scriere, aplicații de învățare, studiu online, utilizări multimedia etc., de a face posibile procesele de învățare incluzive și de a reduce barierele educaționale.